Localizarea deficienței de vedere

Tabel cu deficiențe de vedere - Cât de repede poate cădea vederea

Problematica tiflopsihopedagogiei Definiţie: Tiflopsihologia este o ramură a psihopedagogiei speciale sau a defectologiei, având ca obiect de studiu legile specifice şi fenomenele ce caracterizează dezvoltarea diverselor structuri ale personalităţii deficienţilor vizuali nevăzători şi ambliopia instruirii şi educării acestora, cu scopul fundamentării ştiinţifice a măsurilor şi metodelor menite să contribuie la recuperarea şi integrarea socială a diferitelor categorii de deficienţi.

Deficiența de magneziu la orhidee!

Iniţial, deficienţa de vedere poate produce un dezechilibru la nivel comportamental, influenţând, negativ, relaţiile subiectului cu mediul înconjurător. La deficienţii de vedere din naştere, deşi apar dificultăţi de relaţionare, tensiunile interioare sunt mai reduse, spre deosebire de deficienţa de vedere survenită accidente, boli unde dezechilibrele sunt foarte puternice, iar frustrările îl marchează pe individ toată viaţa.

Este de menţionat faptul că în problematica tiflopsihologiei localizarea deficienței de vedere nu doar cazurile de cecitate totală, dar şi categoriile de deficienţi care localizarea deficienței de vedere diferite grade de diminuare a vederii, de la ambliopia uşoară până la ambliopia gravă şi cecitatea practică orbii cu vedere reziduală. Tiflologia, cu subramurile ei, tiflopsihologia şi tiflopedagogia, marchează şi ea caracterul de disciplină de graniţă din cadrul psihopedagogiei speciale defectologiei şi este centrată pe studiul particularităţilor psihice ale deficienţei localizarea deficienței de vedere vedere, evoluţia activităţii psihice şi dezvoltarea operaţiilor instrumentale, constituirea structurilor de personalitate şi organizarea activităţii instructiv—educative, a celor educaţional—recuperative în vederea pregătirii subiectului pentru viaţă.

În acest scop, din tiflopsihologie s-a diferenţiat o parte specială, denumită tiflometodică, axată pe metodologia predării disciplinelor de studiu cuprinse în programa şcolarăiar din tiflopsihopedagogie s-a constituit tiflotehnica, ca parte teoretico-practică a construirii şi folosirii materialului didactic şi a aparaturii de utilizare în activităţile scolare.

Deficienţa vizuală poate fi parţială, cand diminuarea acuităţii vizuale centrale este cuprinsă între 0,05 localizarea deficienței de vedere 0,2 ambliopia sau totală cecitatea. Unele societăţi din antichitate, cât şi de mai târziu, valorizau pe unii nevăzători pentru înţelepciunea de care dădeau dovadă, şi din rândul lor se constituia sfatul comunităţii sfetnicii.

vedere pete negre gimnastica ajută la îmbunătățirea vederii

Despre Homer, autor al Iliadei şi Odiseei, se spune că era nevăzător, iar justiţia era înfăţişată prin chipul zeiţei Atena, legată la ochi. Aceiaşi apreciere deosebită pentru competenţa nevăzătorilor l-ar fi determinat pe cunoscutul filosof Democrit î.

40 vizualizări ce înseamnă asta herpes oftalmologic

Mai târziu, Aristotel, preocupat de această deficienţă, a încercat să explice orbirea din perspectivă filosofică şi a subliniat implicaţiile acesteia în dezvoltarea fiinţei umane. Etiologie şi clasificare în deficienţa de vedere Nu există factori deosebiţi care să determine pierderea totală sau numai parţială a vederii, şi de aceea cauzele cecităţii şi ambliopiei nu pot fi studiate separat.

Dupa gradul de scadere a acuitatii vizuale in raport cu substratul organic, ambliopiile pot fi: a ambliopii organice lezionale - provocate de modificari organice ale analizatorului vizual; b ambliopii relative - modificarile organice nu justifica diminuarea functiei vizuale ; c ambliopii functionale - fara modificari organice. Dupa gradul leziunii optice si nivelul utilizarii resturilor de vedere, deficientele de vedere pot fi clasificate astfel: a orbirea absoluta - fara perceperea luminii; b orbirea sociala practica - resturile de vedere nu sunt suficiente pentru orientarea in spatiu; c alterari ale campului vizual pana la grade. In functie de momentul instalarii tulburarilor la nivelul analizatorului vizual, pot fi identificate: a deficiente vizuale congenitale ; la varsta micii copilarii ani ; la varsta prescolara ani ; la varsta scolara mica ani ; dupa varsta de 10 ani.

Astfel, gravitatea deficienţei este dependentă şi de modul cum sunt receptaţi de organism factorii respectivi, vârsta la care se produce deficienţa, rezistenţa organismului sau fragilitatea acestuia, capacitatea individului de a depăşi momentele grele, etc. Ca atare, dintre cele mai cunoscute şi frecvente cauze şi forme ale deficienţei de vedere le menţionăm pe următoarele: 2.

Etiologia deficientelor de vedere

Tulburările refracţiei oculare ametropiile Formarea imaginii retiniene normale depinde de două elemente principale: - în primul rând, de starea de refracţie a ochiului ; - în al doilea rând, de transparenţa perfectă a mediilor refrigerente. Rezultă că principala condiţie pentru formare corectă şi adecvată a imaginilor pe retină constă în structura normală a globului ocular fig.

Etiologia deficientelor de vedere Etiologia deficientelor de vedere Cauzele cecitatii si ale ambliopiei nu pot fi studiate separat, aceleasi afectiuni oculare putand provoca leziuni si modificari de diferite grade ale analizatorului vizual. Nu se poate vorbi in general despre cauzele deficientelor vizuale, in aceasta privinta existand diferente destul de pronuntate de la o epoca la alta, de la o regiune geografica a lumii la alta. La inceputul secolului nostru cauzele majore ale orbirii au fost: oftalmia blenoragica a nou-nascutilor, bolile infectioase, trahomul - afectiuni care in prezent au disparut in tarile civilizate. Statisticile actuale din Europa indica afectiunile congenitale, glaucomul si traumatismele oculare ca fiind cele mai frecvente cauze ale handicapului vizual.

Ochiul care prezintă o refracţie normală se numeşte emetrop, iar tulburările de refracţie se numesc ametropii, iar funcţionalitatea normală depinde de integritatea tuturor elementelor externe şi interne.

Ochiul miop prezintă anomalii morfofuncţionale, din care rezultă formarea focarului razelor de lumină în faţa retinei, astfel încât imaginea retiniană devine neclară fig.

hiperopie la un copil de 6 ani 100 de viziuni este câte dioptrii

Localizarea deficienței de vedere percepe clar obiectele aflate în apropiere, acestea fiind exact reproduse pe retină, spre deosebire de obiectele aflate la distanţe mai mari, care sunt văzute difuz. Corectarea optică a miopiei se realizează cu lentile divergente, Obiectul concave notate cu minus.

Modalităţi de stimulare vizuală şi tactilă a copiilor cu deficienţe de vedere

Imaginea Fig 2. Creşterea miopiei benigne continuă, de obicei, numai până la vârsta de ani atât cât există tendinţa de creştere a întregului organism.

ce este coagularea vederii cum să deteriorați vederea rapid

În general, cum se pierde viziunea benignă nu depăşeşte 6 până la 10 dioptrii. Aceasta trebuie privită ca o afecţiune oculară gravă, prezentând o tendinţă progresivă, ceea ce face să se ajungă uneori la dioptrii. În cazul miopiei ce prezintă multe dioptrii, corectarea nu se poate realiza decât partial.

Ghid deficiente vaz - GIFTED (FOR) YOU Project

Hipermetropia Constă într-o refracţie diminuată sau într-o micşorare a diametrului antero- posterior al ochiului, astfel încât focarul principal al razelor de lumină se formează în spatele retinei, imaginea retinei fiind, de asemenea neclară. Obiectele sunt percepute mai clar la distanţă şi mai difuz în apropiere. Copii şi tinerii compensează relativ uşor hipermetropia mică şi medie prin procesul acomodării, fiind vorba, în acest caz, de hipermetropie latentă nu sunt necesare mijloace optice — lentile.

Hipermetropia nu trebuie confundată cu presbiopia presbiţiacare nu este un viciu de refracţie, tipărire tabel pentru examinare o manifestare fiziologică pentru vârstele de peste ani, datorându-se pierderii elasticităţii cristalinului, deci a acomodării. Astigmatismul Datorat unei structuri deficitare a corneei care prezintă în fiecare meridian o altă putere de refracţie, rezultă imagini retiniene deformate punctul poate fi văzut ca virgulă, cercul ca un elipsoid.

Cele mai accesate psihoteste:

Si astigmatismul poate cuprinde forme particulare de tipul miopic, hipermetropic şi foarte rar astigmatism pur. Corijarea optică se obţine cu ajutorul lentilelor cilindrice.

dacă vederea deteriorează miopia restaurarea viziunii nutriționale

Astigmatismul mare şi congenital se asociază, frecvent, cu o ambliopie înnăscută. Anizometropia Este determinată de existenţa unei diferenţe de refracţie intre cei doi ochi din care unul este emetrop iar celălalt cu tulburări de refracţie ametrop.

Există şi posibilitatea ca ambii ochi să fie ametropi, dar cu puteri de refracţie diferite.

Pornind de la rolul mare pe care îl joacă vederea în procesul de formare al conceptului de sine: Deficientul vizual explorează lumea obiectelor numai prin tact - îi ia mai mult timp să-și descopere părțile corpului, de obicei face această descoperire atunci când reușește să le exploreze cu gura; Prezența mamei este cunoscută la început numai prin tact, iar ulterior prin asocierea prezenței ei cu sunetele pe care ea le produce - această asociere apare mai târziu, ca cea vizuală a localizarea deficienței de vedere normal; Imaginea corporală se formează prin explorare tactilă și mai miopie 2 hipermetropie prin intermediul comunicării și feedback-ului verbal; Numărul de relații sociale limitate se datorează și supraprotecției părinților care încearcă să-l țină la distanță de eventualele feedback-uri negative și datorită experiențelor școlare când educatorii fac concesii speciale sau nu sunt realiști în formularea așteptărilor lor. Toate acestea pot constitui piedici în construirea unui concept de sine realist. Uneori nu doar succesul contribuie la formarea lui, ci și tabel cu deficiențe de vedere, esențial pentru adaptarea generală și vocațională. Considerăm că acest ghid este absolut necesar pentru părinții care descoperă că au un copil deficient de vedere, precum și cadrelor didactice care sunt la început de drum în lucrul cu aceștia. ETIOLOGIE De-a lungul dezvoltării științelor psiho-medicale pedagogice și defectologice, preocupările privind deficiența de vedere au inclus si asidue căutări și demersuri de clarificări conceptuale și de operare cu o terminologie științifică adecvată.

Afecţiunile corneei pot fi congenitale sau dobândite. Cele congenitale cum sunt alterările de transparenţă şi sclerocorneea duc în final la opacifierea corneei.

Asevedeași