Natura deficienței vizuale,

Deficienţa de Vedere (Handicapul Vizual)

Definitia si clasificarea deficientelor vizuale Deficienta de vedere este o deficienta de tip natura deficienței vizuale si consta n diminuarea n grade diferite pna la pierderea totala a acuitatii vizuale. Handicap vizual nseamna, asadar, scaderea acuitatii vizuale la unul sau natura deficienței vizuale ambii ochi binocularcare are loc din perioada vietii intrauterine pna la moarte.

Handicapul vizual apare, asadar, din cauza insuficientei functionari sau chiar a eliminarii a analizatorului vizual. Deficienta de vedere se poate clasifica n functie de mai multe criterii. Un prim criteriu de mpartire a formelor de handicap de vaz consta ngradul gravitatea defectului vizual.

Clasificarea deficientilor vizual dupa acest criteriu constituie, n primul rnd, clasificarea lor n functie de acuitatea vizuala, mai precis, n functie de proportia pastrata din acuitatea vizuala. Acuitatea vizuala constituie facultatea regiunii musculare a retinei de a percepe obiecte de dimensiuni mici.

Limita inferioara la care un obiect poate fi perceput constituie minimum perceptibile.

importanța viziunii pentru dezvoltarea mentală

Capacitatea de separare a doua imagini izolate pe retina constituie minimum separabile. Determinarea acuitatii vizuale se face cu ajutorul optotipilor tabele potometrice. Tabelele optometrice sunt formate din rnduri de litere, cifre, semne sau imagini de marime descrescnda, verificate statistic.

Natura deficienței vizuale fiecare rnd este specificata distanta de la care dimensiunile respective pot fi percepute de un ochi emetrop normal. Examinarea se face de la o distanta fixa de 5 metri, separat pentru fiecare ochi. Cecitatea orbirea reprezinta, asadar, un handicap major sau total de vedere, presupunnd lipsa completa a vazului.

Aceasta delimitare ntre cecitate si ambliopie este foarte necesara, deoarece specializarea scolilor pentru deficienti vizual a dus la crearea unor institutii scolare separate pentru orbi si ambliopi. In scolile de orbi se preconizeaza o metodica de predare bazata pe solicitare tactil-kinestezica si auditiva, iar n procesul de predare din scolile de ambliopi se face uz de analizatorul optic valid, de cel tactil-kinestezic si cel auditiv.

Baremele existente pentru scolarizarea deficientilor vizual difera destul de mult de la o tara la alta. Diferentele apar mai cu seama n proportiile acuitatii vizuale care stabilesc limitele ntre scoala de ambliopi si scoala de orbi, pe de o parte, scoala de ambliopi si scoala de masa, pe de alta parte.

De asemenea, trebuie precizat ca natura deficienței vizuale determinarea gradului defectului vizual nu se ia n considerare exclusiv acuitatea vizuala, ci si alte elemente ale capacitatii vizuale.

Astfel, se considera echivalenta cecitatii, deficienta vizuala care rezulta dintr-o reducere a cmpului vizual 49 binocular la mai putin de 20, chiar daca acuitatea vizuala centrala este nemodificata. Daca acuitatea vizuala este prin excelenta o entitate fiziologica, natura deficienței vizuale poate fi determinata cantitativ, eficienta vizuala trebuie conceputa mai larg, cuprinznd o serie de factori psihologici de natura extraoculara, iar determinarea ei scapa deseori uneicuantificari precise.

De fapt, eficienta vizuala, care este educabila si perfectionabila, este mai semnificativa pentru elevii ambliopi si pentru copiii cu resturi de vedere din scolile speciale de orbi dect acuitatea vizuala.

Deficiente Vizuale. Definitie. Clasificare.etiologia Deficientilor Vizuali. Curs 7

Clasificarea deficientilor vizuali dupa momentul producerii defectului Momentul, deci vrsta la care a aparut defectul vizual, constituie o problema pentru psihologia deficientului vizual, mai cu seama n ceea ce priveste bagajul de reprezentari vizuale de care dispune; se stie nsa ca momentul survenirii defectului nu influenteaza numai sfera reprezentarilor, ci are repercusiuni si asupra nivelului dezvoltarii motricitatii copilului orb, precum si asupra altor aspecte ale personalitatii deficientului vizual.

Orbii congenitali sunt complet lipsiti de reprezentari vizuale, iar la orbii cu defect vizual survenit tinndu-se cont de timpul care a trecut de la aparitia defectului pna la vrsta actuala - se pastreaza o serie de imagini vizuale care pot avea o natura deficienței vizuale nsemnata asupra particularitatilor psihologice individuale.

In functie de segmentul analizatorului afectat se grupeaza in urmatoarele categorii nosologice: A. Boli ale anexelor globului ocular bolile pleoapelor, aparatului lacrimal, orbitei si conjunctivitei B. Boli ale polului anterior al globului ocular bolile sclerei, corneei, uveei, pupilei, corpului vitros si cristalinului C. Boli ale polului posterior al globului ocular bolile retinei, nervului optic, boli provocate de accidente oculare, tulburari de refractie, glaucomul, afectiuni cae afecteaza CV, tulburari de adaptare la intuneric si lumina, tulburari de recunoastere a culorilortulburari ale vederii binoculare Particularitati morfofunctionale ale deficientilor vizuali A-Probleme neurofiziolgice: -Modificariale proceselor bioelectrice- electroencefalograma prin disparitia ritmului alfa precum si prin scaderea marimi tuturor oscilatiilor electrice ale scoartei dar pe masura cevederea creste la natura deficienței vizuale vazatoricreste si przenta ritmului alfa ca si amplitudinea tuturor oscilatiilor electrice, iar centrul activitatii electrice se deplaseaza din zona centrala catre cea occipitala a scoartei L.

Orbii congenitali sunt complet lipsiti de reprezentari vizuale, att studiile mai natura deficienței vizuale, ct si cele mai recente, remarcnd importanta 50 tiflopsihologica a reprezentarilor vizuale recomanda mentinerea acestor imagini pe o perioada ct mai ndelungata îmbunătățire semnificativă a vederii instalarea defectului, precum si valorificarea lor n procesul de nvatamnt.

Astfel, T. Literatura tiflopsihologica este bogata n astfel de clasificari, mai mult sau mai putin concordante. Astfel, P. Henri, aplicnd nu numai criteriul gradului si al momentului survenirii natura deficienței vizuale, ci si criteriul dinamicii acesteia stationara, progresiva, regresivadeosebeste sase grupe de orbi: e orbi totali congenitali; f orbi totali congenitali carora li s-a recuperat partial vederea printr-o interventie recuperatorie; g orbi cu resturi de vedere stationara de tipul sensibilitatii luminoase; h orbi totali, care au dispus nainte de instalarea deficientei de o vedere normala; i persoanele cu resturi de vedere de tipul sensibilitatii la lumina, care au vazut normal nainte de a surveni defectul vizual; 51 j deficienti vizuali cu resturi de vedere care scad progresiv.

Janda grupeaza copiii, n functie de momentul instalarii defectului, n urmatoarele categorii: a orbii congenitali; b orbii tardivi: cu defectul survenit n copilaria timpurie anin copilaria mica anila prima vrsta scolara ani si la natura deficienței vizuale adulta peste 18 ani.

Aceasta clasificare coincide aproximativ cu cea preconizata de B. Kovalenco si N. Kovalenco, care deosebesc: orbii din nastere si pna la 1 an, copiii cu cecitate survenita ntre ani, ani, ani si peste 7 ani.

Bem-vindo(a) ao Scribd!

Scholtyssekin aplica o clasificare n care se opereaza cu perioade foarte larg concepute. Astfel, deosebeste: c cecitatea congenitala si timpurie de la ani ; d cecitatea survenita intervenita la vrsta de ani ; e cecitate tardiva ani f cecitate intervenita la batrnete dupa H.

Wappman n studiul sau utilizeaza o clasificare n care se deosebesc: g o categorie de orbi congenitali viata, orbi totali sau cu sensibilitate luminoasa; sau deficienti din primul an de vrsta de 60 ani.

O tratare mai putin analitica a problemei o ntlnim la W. Steiberg, care distinge numai cecitatea timpurie si tardiva. In prima grupa include orbii congenitali si pe cei care au orbit la vrsta de ani, specificnd natura deficienței vizuale ca de fapt toti natura deficienței vizuale care au orbit pna la vrsta pubertatii trebuie considerati ca facnd parte din aceasta grupa.

In categoria orbilor tardivi include persoanele care au orbit dupa vrsta pubertatii. Dupa cum s-a aratat, exista n literatura tiflopsihologica numeroase clasificari ale deficientilor vizuali dupa momentul instalarii defectului. Ceea ce au ele n comun nsa este faptul ca n-au fost elaborate experimental, ci deductiv, deseori empiric, prin aplicarea la aceasta problema a unor periodizari de vrsta din natura deficienței vizuale copilului. Exista si doua tipuri speciale de cecitate: cecitatea isterica natura deficienței vizuale agnozia vizuala.

Bine ați venit la Scribd!

Clasificarea deficientilor vizual dupa etiologia, localizarea si dinamica efectului In functie de criteriul etiologiei cecitatii si ambliopiei, deosebim attea categorii de deficienti vizual cte cauze pot provoca defecte vizuale. Pentru tiflopedagog nu este lipsit de importanta sa studieze colectivul de elevi dupa acest criteriu, pentru a putea tine cont de particularitatile individuale ale elevilor, determinate de cauza defectului si pentru a colabora cu medicul oftalmolog, n vederea respectarii indicatiilor si boli ale vederii umane date n cazul fiecarui defect vizual.

Astfel, un copil cu o afectiune vizuala care progreseaza rapid catre pierderea totala a functiei optice va fi scolarizat ntr-o scoala speciala de orbi, chiar daca dispune de o acuitate vizuala pe baza careia ar putea fi cuprins ntr-o scoala de ambliopi.

Defectul vizual poate fi localizat n orice segment al analizatorului vizual segmentul periferic, de transmisie, central si - n functie de aceasta localizare - se deosebesc deficientii vizual cu defecte localizate n organul vizual, pe traiectul nervului optic sau n scoarta cerebrala - lob occipital. Clasificarea deficientilor vizuali dupa complexitatea defectului Dupa criteriul complexitatii defectului se studiaza fondul pe care apare defectul considerat, daca este singular sau se combina, asa cum se ntmpla frecvent, cu alte defecte extraoculare de auz, motrice, mintale, ale limbajului.

In cazul acesta se pun unele probleme specifice de 53 selectie. Astfel, deficientul vizual natura deficienței vizuale este si surd sau hipoacuzie, precum si deficientul vizual care prezinta si o debilitate mintala se scolarizeaza separat, n clase speciale, sau n scoli deosebite. Clasificarea deficientilor vizuali n functie de conditiile de mediu si de educatie n functie de conditiile de mediu si de educatie de care s-a bucurat deficientul vizual nainte si dupa natura deficienței vizuale defectului exista o serie de categorii de orbi si de viziunea 3 5 este de care trebuie sa se tina seama n clasificarea deficientilor.

Se stie, de exemplu, ca deficientii vizual sunt scolarizati deseori cu natura deficienței vizuale si se prezinta la scoala cu un serios deficit de dezvoltare, dupa ce au fost tinuti ani de zile n snul familiei, care na putut asigura conditiile adecvate copilului orb. Sunt cunoscute unele cazuri cnd acesti copii sunt retardati sub aspectul dezvoltarii limbajului, al motricitatii, al deprinderilor elementare etc.

Lipsa stimularii senzoriale si carentele educative serioase au determinat o ramnere n urma care poate fi recuperata numai printr-o munca instructiv-educativa sustinuta. Criteriile de clasificare care au fost enuntate mai sus nu trebuie privite separat unele de altele.

Etiologia deficientelor de vedere Cauzele cecitatii si ale ambliopiei nu pot fi studiate separat, aceleasi afectiuni oculare putnd provoca leziuni si modificari de diferite grade ale analizatorului vizual. Nu se poate vorbi n general despre cauzele deficientelor vizuale, n aceasta privinta existnd diferente destul de pronuntate de la o natura deficienței vizuale la alta, de la o regiune geografica a lumii la alta.

La nceputul secolului nostru cauzele majore ale orbirii 54 au fost: oftalmia blenoragica a nou-nascutilor, bolile infectioase, trahomul - afectiuni care n prezent au disparut n tarile civilizate.

Statisticile actuale din Europa indica afectiunile congenitale, glaucomul si traumatismele oculare ca fiind cele mai frecvente cauze ale handicapului vizual.

Daca unele afectiuni natura deficienței vizuale sunt considerate ca boli ale mizeriei, promiscuitatii si ignorantei trahomulau aparut alte cauze ale orbirii apreciate ca boli ale civilizatiei, ca de exemplufibroplazia retrolenta, care este cauzata de supradozarea oxigenului n timpul ngrijirii cu mijloace tehnice moderne incubatoare a copiilor nascuti prematur.

Dupa cum s-a aratat, unele boli de ochi constituie caracteristici ale orbirii de batrnete cataracta senila, glaucomuliar altele se manifesta prin excelenta la copii cataracta congenitala, gliomul retinian.

  • Vedere oculară boală oculară
  • Deficiență vizuală și funcție Natura deficienței vizuale Aproximativ până la de copii subnutriți din țările în curs de dezvoltare orbesc în fiecare an din cauza deficienței de vitamina A.
  • Но никогда уже этим странницам не восполнить былого великолепия.

Afectiuni ale analizatorului vizual care produc deficienta de vaz Aceste cauze ale deficientei vizuale partiale sau totale tin de leziunile si de disfunctiile diferitelor segmente ale organului vizual.

Acesti factori patogeni pot fi clasificati dupa diferite criterii. Un criteriu uzual l constituie localizarea organica, anatomica a afectiunii patologia corneei, cristalinului, retinei etc. Afectiunile pot fi clasificate n raport natura deficienței vizuale efectele lor asupra capacitatii vizuale. Considernd functia vizuala ca pe o sinteza dinamica a mai multor subfunctii, putem spune ca tulburarea unei subfunctii lezeaza functia vizuala n ntregul ei.

Tulburari ale subfunctiilor de formare a imaginii optice Formarea imaginii optice care se proiecteaza pe retina este realizata prin actiunea dioptrului ocular, adica a elementelor refringente ale globului ocular: cornee, umoare apoasa, cristalin si corpul vitros.

Vederea asigură copilului în primul rând experiențe prin care el se percepe ca fiind distinct de restul lumii - o vede pe mama sa venind și plecând, învață că ea este un obiect separat. Pornind de la rolul mare pe care îl joacă vederea în procesul de formare al conceptului de sine: Deficientul vizual explorează lumea obiectelor numai prin tact - natura deficienței vizuale ia mai mult timp să-și descopere părțile corpului, de obicei face această descoperire atunci când reușește să le exploreze cu gura; Prezența mamei este cunoscută la început numai prin tact, iar ulterior prin asocierea prezenței ei cu sunetele pe care ea le produce - această asociere apare mai târziu, ca cea vizuală a copilului normal; Imaginea corporală se formează prin explorare tactilă și mai târziu prin intermediul comunicării și feedback-ului verbal; Numărul de relații sociale limitate se datorează și supraprotecției părinților care încearcă să-l țină la distanță de eventualele feedback-uri negative și datorită experiențelor școlare când educatorii fac concesii speciale sau nu sunt realiști în formularea așteptărilor lor.

Tulburari de refractie ametropiile Formarea corecta a imaginii optice pe retina ochiul emetrop poate fi mpiedicata de existenta unor tulburari ale capacitatii de refractie a ochiului, numite n general ametropii.

Ametropiile sunt cauzate de modificari ale refringentei mediilor optice, fie de modificari ale axului anteroposterior al globului ocular. Sunt cunoscute patru tipuri de ametropii: Miopia Miopia reprezinta un exces de refractie, care tulbura perceptia la distanta nu vede bine la distanta. Imaginea optica a obiectului se formeaza nu pe ecranul retinian, ci naintea lui, fiind neclara. Miopul tinde sa se apropie de obiect sau sa apropie obiectul de ochi ca sa-1 poata vedea mai clar.

Cu ct obiectul este mai departat de ochiul miop, cu att imaginea este mai difuza. Corectia optica a acestui defect de refractie cazul miopiei benigne se face cu lentile divergente -menite sa readuca imaginea napoi pe retina.

Copilul cu aceasta deficienta de vedere nu are nevoie de scolarizare speciala, natura deficienței vizuale doar de respectarea unor conditii de igiena stricte. Doar n cazul miopiei maligne de obicei de natura deficienței vizuale congenitala este necesara scolarizarea speciala, pentru ca evolutia acestei tulburari este rapida si grava. Hipermetropia Cauzele acestei tulburari sunt dimensiunea redusa a axului anteroposterior al globului ocular, capacitatea refringenta scazuta a cristalinului sau alti factori care scad puterea de refractie.

Este vorba deci de o refractie insuficienta, drept urmare imaginea obiectului este neclara si se formeaza n spatele retinei. Subiectul, asadar, are dificultati n a percepe obiectele din apropiere si pentru a le depasi tinde sa le ndeparteze de ochi. Astigmatismul Acest viciu de refractie consta ntr-o diferenta de refringenta a meridianelor dioptrului ocular, care duce la focalizarea imaginii optice, nu ntr-un singur focar retinian, ci n doua sau mai multe focare.

Încărcat de

natura deficienței vizuale Astigmatismul are de obicei la baza o structura deficitara a corneei si se asociaza cu o ambliopie nnascuta. Drept urmare se produce o imagine vizuala difuza, estompata, vederea fiind scazuta att la apropiere, ct si la distanta. Astigmatismul poate fi corectat cu lentile cilindrice, care trebuie purtate ct mai de timpuriu, dupa 18 ani corectia fiind greu de suportat.

Anizometropia Anizometropia consta ntr-o diferenta de refractie ntre cei doi ochi. Ea se produce atunci cnd un ochi este emetrop iar celalalt sufera un viciu de refractie dintre cele mentionate mai sus.

Deficiente Vizuale. Definitie. Clasificare - Etiologia Deficientilor Vizuali. Curs 7

De asemenea, vorbim de anizometropie cnd cei doi ochi sunt ametropi, dar de tipuri si grade diferite ale tulburarii refractiei. De obicei, aceasta anomalie este ereditara. Corectarea se face cu lentile diferite pentru fiecare ochi, n functie de gradul si de tipul de tulburare a fiecaruia.

Opacifierile mediilor refringente O a doua categorie de cauze care pot mpiedica subfunctia de formare a imaginii optice o constituie opacitatile aparute pe parcursul razelor de lumina n drumul lor spre retina. Opacifierile corneei Se refera la lipsa totala sau partiala de transparenta a corneei, ce poate fi provocata de diverse tipuri de natura deficienței vizuale congenitale sau dobndite.

cel mai mic indice vizual

Keratitele Sunt leziuni inflamatorii ale corneei. Cauzele keratitelor sunt exogene traumatisme, stari patologice generale, sifilis, herpes, subnutritie etc. Keratitele sunt nsotite de simptome specifice: iritatie, lacrimare, pierderea luciului corneean, vascularizatie, modificari de forma ale corneei, durere etc. Poate fi partial sau total, n leucomul total cecitatea fiind completa. Opacifierile cristalinului Tulburarile partiale sau totale ale transparentei cristalinului sau ale capsulei sale se numesc cataracte.

boli ale organelor vederii

In general, cataractele cu care vin elevii deficienti vizual la cabinet sunt congenitale; dar ele pot fi si dobndite traumatisme sau boli ale copilariei. Deplasarile cristalinului Aceste afectiuni pot fi congenitale sau dobndite. Dintre cele congenitale trebuie amintit sindromul Marfan, care produce miopie si astigmatism, natura deficienței vizuale dintre cele dobndite, luxatiile si subluxatiile produse de obicei prin traumatisme fizice.

Tulburari ale subfunctiei natura deficienței vizuale receptie retiniana a imaginii optice Imaginea optica proiectata pe retina este receptata prin excitatia substantelor fotosensibile ale celulelor senzoriale retiniene.

Afectiuni vasculare ale retinei Deficienta vizuala este provocata de periflebite retiniene, care se manifesta sub forma hemoragiilor recidivate in vitros, putnd duce la dezlipirea de retina si la compromiterea definitiva a vederii.

Emboliile Acestea sunt provocate de obstructii ale arterelor retiniene. Retina neirigata sufera n cteva minute leziuni ireversibile, care fac natura deficienței vizuale dispara sensibilitatea retiniana si vederea n zona respectiva. Afectiunile degenerative ale retinei Dintre acestea enumeram: 58 1 retinita pigmentara este o degenerescenta pigmentara a retinei, ce avanseaza de la periferie spre centru, avnd astfel loc o strmtare concentrica a cmpului vizual, ducnd la o vedere tubulara copilul vede numai drept nainte ; 2 boala Tay-Sachs idiotie amaurotica si boala Spielmayer sunt afectiuni degenerative ale retinei asociate cu epilepsie, paralizie, idiotie; 3 tumorile maligne ale retinei sau gliomul, care apar mai frecvent ntre 2 si 4 ani; 4 albinismul este o depigmentare generala de natura ereditara; 5 dezlipirea de retina consta n separarea celor doua foite embrionare ale retinei, ntre care se poate infiltra lichid intraocular.

Tulburari ale subfunctiei de transmitere a excitatiei nervoase Fibrele nervoase ale retinei se nmanuncheaza n polul posterior al ochiului, n papila. De aici porneste nervul optic, care are functia de a transporta spre scoarta cerebrala lobul occipital impulsul nervos purtator de informatie, din care urmeaza a se construi senzatia vizuala.

Parcurgerea acestui traseu este nsa mpiedicata, n cazul deficientelor vizuale, de afectiunile care lezeaza nervul optic. Unele afectiuni care provoaca deficienta vizuala sunt localizate chiar la nivelul papilei: a nevritele optice papilitele sunt inflamatii ale nervului optic de natura degenerativa, vasculara sau traumatica, cel natura deficienței vizuale adesea produse de boli infectioase, care au drept efect scaderea vederii centrale, alterarea simtului luminos si a sensibilitatii cromatice; b staza papilara este un edem al papilei care la nceput nu afecteaza prea mult vederea, dar, n timp, poate duce la o ngustare a cmpului vizual pna la natura deficienței vizuale c atrofiile optice sunt afectiuni degenerative dintre cele mai grave care, n majoritatea cazurilor, duc la cecitate, dupa o scadere treptata, natura deficienței vizuale ireversibila a capacitatii vizuale; d colobomul nervului optic este o malformatie de natura ereditara a nervului optic, cu un deficit irecuperabil al acuitatii vizuale; 59 e hemianopsiile, natura deficienței vizuale prin lipsa unei jumatati din cmpul vizual la fiecare dintre cei doi ochi.

Cauza este cel mai adesea de natura vasculara inflamatorie sau tumorala, dar poate fi si traumatica.

CURS 7 Definitie: deficientele vizuale desemneaza pierderile partiale de vedere cunoscute sub denumirea de ambliopie când vederea e afectata si dupa corectarea unui eventual viciu de refractie sau pierderile totale ale vederii cunoscute sub denumirea de cecitate. Diminuarea accentuata a vederii are consecinte atât fiziologice cât si psihologice. În termeni educationali ambliopii sunt cei care din cauza unei vederi deficitare nu pot fi instruiti prin metode obisnuite, nu pot urma cursurile unei scoli obisnuite fara a-si afecta si mai mult vederea dar pot fi instruiti prin metode speciale implicând vederea; orb este acea persoana care nu are vedere sau al carei vaz e atât de diminuat încât educatia sa necesita metode si mijloace care sa nu implice vederea. Compensarea îngustarii câmpului vizual se face prin rotiri ale capului sau ale ochilor.

Tulburari ale subfunctiei de fuziune binoculara In aceasta categorie includem doua tipuri de cauze: I. Cauze senzoriale Caile de natura senzoriala sunt cele care mpiedica fuziunea, prin faptul ca produc o inegalitate optica a imaginilor vizuale formate si receptate n cei doi ochi. Este vorba despre afectiunile care duc la o refractie inegala. Am mentionat mai susanizometropia.

Enviado por

Acum constatam ca ea nsasi devine un factor cauzal. Dar afectiunile nervului optic si leziunile retiniene sau afectiunile oculare cu efecte inegale n cei doi ochi pot mpiedica realizarea legaturii functionale prin care se manifesta reflexul de fuziune. Imaginea mai slaba o tulbura pe cea mai clara, efectul fiind o percepere confuza, neclara sau chiar o dublare a imaginii diplopie. Drept urmare se produce fenomenul de adaptare cunoscut sub numele de neutralizare, care are loc la nivelul scoartei occipitale, printr-un proces de inhibitie.

Ochiul nefolosit ajunge la o situatie de ambliopie din ce n ce mai grava, adica pierde capacitatea de a vedea. Ambliopia lui organica initial este agravata acum de o ambliopie suplimentara functionala, adica este cauzata de nefunctionare si de natura deficienței vizuale.

Recuperarea vederii binoculare devine din ce n ce mai putin posibila n acest caz.

  • Tehnologii moderne de corectare a vederii
  • Clasificarea deficiențelor vizuale și auditive Cauze ale deficienței de vedere.
  • Cu toate acestea unii dintre ei erau apreciaţi în mod deosebit pentru înţelepciunea lor, consultaţi şi angajaţi ca sfetnici.

Cauze motorii Cauzele motorii ale disfunctiilor vederii binoculare sunt legate de diferite tipuri de dereglari ale motilitatii oculare, de afectiuni ale muschilor care asigura motilitatea globilor oculari. Pot fi implicati si nervii oculomotori, care inerveaza acesti muschi.

Tot de natura motorie este asa-numitul strabism paralitic, cauzat de paralizia partiala sau totala a unui muschi ocular. Amintim aici si nistagmusul, o tulburare a motilitatii oculare caracterizata prin miscari oscilatorii involuntare ale ochiului, care sunt fie pendulare, fie ritmice. Ele dovedesc adesea o lipsa a capacitatii de fixatie normala.

Pictura de Primavara - Pictam Flori de LILIAC - O pictura pe zi #006

Disfunctii ale mecanismelor corticale ale vederii Functia vizuala poate fi tulburata si de afectiuni de la nivel cortical.

Exista o mare varietate de afectiuni cerebrale care pot deveni cauze ale unor deficiente vizuale. Ele pot afecta propagarea impulsului nervos n nucleul central al analizatorului vizual si n alte zone cerebrale; pot afecta de asemenea reglarea receptorului prin nervii muschilor oculari si natura natura deficienței vizuale vizuale fibrele aferente care se gasesc n structura nervilor optici. Unele cercetari de psihopatologie au ncercat sa stabileasca anumite relatii - insuficient demonstrate nsa - ntre aparitiastrabismului si starile psihice de anxietate, frustrare, gelozie, sentimente de culpabilitate ale individului etc.

DEFICIENTA VIZUALA

Encefalopatiile pot duce la paralizia psihica a vederii, n care este afectat reflexul de fixatie. Tumorile cerebrale duc adesea la slabirea vederii, uneori si la false perceptii, greseli de identificare, reflectare denaturata a dimensiunilor si a distantelor.

Psihastenia, isteria, psihozele schizofrenice pot duce la asa-numita cecitate psihica, sindrom descris de J. Charcot de peste un veac. Este vorba despre o tulburare de perceptie, care face dificila sau chiar imposibila recunoasterea obiectelor, persoanelor, a imaginilor, culorilor. Consecinte grave asupra functiei vizuale au adesea afectiunile vasculare si hemoragiile cerebrale, atrofiile cerebrale sau traumatismele cranio-cerebrale.

miopie mare cu

Toate acestea pot fi cauze ale orbirii sau ale ambliopiei.

Asevedeași