Viziunea traducătorului, Necesitatea traducerilor: interogaţii şi dileme - Orizonturi culturale italo-române

viziunea traducătorului

Cît respect avem pentru traducător şi eforturile sale? Încep cu o afirmaţie, precisă, apodictică: să traduci e imposibil.

Primii traducători

Şi acesteia îi adaug alta la fel de francă şi precisă: întotdeauna vindecarea picioarelor și a ochilor tradus, se traduce şi întotdeauna se va traduce.

Pe aceste două teze se bazează, de secole, o discuţie interminabilă, un conflict de păreri adesea inconciliabile, de pro şi contra, de apărări şi acuzaţii, de polemici fără sfîrşit. Timpul scurt pe care-l avem la dispoziţie nu ne îngăduie viziunea traducătorului expunem în detalii lunga istorie a acestor polemici: ne vom limita, aşadar, să analizăm puţin mai de-aproape cele două afirmaţii cu care am început.

Să traduci e imposibil, dar întotdeauna s-a tradus Cum vă puteţi imagina, oamenii au început să traducă încă din vremurile Turnului Babel, încă de cînd Domnul şi-a asumat sarcina neplacută de a amesteca graiul oamenilor. Conform Bibliei, pluralitatea limbilor ar fi consecinţa unei izbucniri a furiei divine. Odată graiul amestecat, cel Veşnic a împrăştiat oamenii pe suprafaţa întregului pămînt. În legătură cu acest lucru, Kafka spune că, dacă ar fi fost posibil să se construiască Turnul fără a-l escalada, Dumnezeu ar fi îngăduit-o.

În ce mă priveşte, adaug că, dacă-i lăsa în pace pe acei constructori, astăzi nu ne-am afla aici să vorbim despre această problemă, ci am fi un singur popor; am avea dorita uniune a tuturor oamenilor, fără războaie, fără discordii şi În schimb, cît s-a tradus pe lume! E inutil să spui că să traduci e imposibil. Şi aici nu vorbim despre banalele necesităţi cotidiene în raporturile comericale sau despre meticulozitatea necesară celor viziunea traducătorului redactează tratate politice.

Nici nu vrem să vorbim despre traducerile scrupuloase ale cărţilor ştiinţifice, absolut necesare pentru progresul ştiinţelor în toate ţările lumii.

vederea se deteriorează foarte mult

Aici mă limitez la domeniul care îmi este mai apropiat, la traducerea artistică a operelor literare; unde am putea compila o interminabilă listă de traduceri de importanţă istorică: de la poeţii greci traduşi în latină de Catullus şi Horaţiu, de la fragmentele filosofilor greci pe care Cicero le-a salvat traducîndu-le în operele sale, la traducerile lui Homer în limbile moderne, şi să ne gîndim la Dante tradus de sute de ori, la Shakespeare în faimoasa traducere germană a lui Schlegel şi Tieck, la Poe tradus în franceză de Baudelaire, la Platon tradus viziunea traducătorului Schleiermacher şi, înainte de toate, la Biblie, cartea cea mai tradusă din toate timpurile: de la traducerea greacă a celor şaptezeci de alexandrini la traducerile în coptă, în siriană, în etiopiană, arabă; de la Vulgata sfîntului Ieronim la fapta gigantescă a lui Luther, cel viziunea traducătorului mare eveniment literar din secolul al XVI-lea german.

Astăzi, Biblia se traduce în mai mult de o mie de idiomuri. Şi, totuşi, întotdeauna s-a spus că să traduci e imposibil. Voi cita doar cîteva foarte importante personaje care au exprimat această părere. Cu mult înainte, Dante observase deja imposibilitatea traducerii.

Mai tîrziu, în Estetica lui Benedetto Croce, se găseşte motivaţia teoretică a imposibilităţii de a traduce. Croce confirmă, deci, intraductibilitatea. José Ortega y Gasset, gînditorul şi criticul spaniol, mergea şi mai departe.

  • (PDF) Lucian Blaga - traductologul | Carmen-Ecaterina Ciobâcă - vsams-tamas.ro
  • Остались лишь частицы размером в два-три сантиметра.
  • Performanța traducătorului în acest proces. Pregătirea traducătorilor în universitatea de limbă
  • Amplificator de vedere aloe
  • Necesitatea traducerilor: interogaţii şi dileme - Orizonturi culturale italo-române
  • Traducere - Wikipedia
  • К его изумлению, тот исчез.

No es traducir, sin remedio, un afán utópico? Nu este traducerea o acţiune disperat de utopică? După el, utopic e şi să crezi că două cuvinte aparţinînd unor limbi diferite indică acelaşi lucru, chiar dacă dicţionarul ni le dă ca echivalente. Dat fiind că limbile s-au format în peisaje diferite şi prin influenţa a diferite circumstanţe şi experienţe de viaţă, incongruenţa lor este firească. Este greşit, de exemplu, să crezi că ceea ce spaniola numeşte bosque este ceea ce germana spune Wald: şi totuşi dicţionarul garantează că bosque şi Wald desemnează acelaşi lucru.

Adevărat e că tot Ortega ajunge la paradoxala aserţiune că omul, cînd se porneşte să vorbească, o face fiindcă crede că poate spune ce gîndeşte. Dar este o iluzie. Limba nu poate decît să redea o parte a gîndirii noastre, este inexactă mai puţin cînd e vorba despre concepte matematiceeste ambiguă, insuficientă. Viziunea traducătorului, din acest motiv, percepția viziunii umane text poate fi tradus în diferite moduri de mai mulţi traducători, dat fiind să unul nu se poate apropia de toate dimensiunile textului original.

La aceasta aş putea adăuga o altă consideraţie: anume că traducerea aceleiaşi opere diferă nu de la un traducător la altul, viziunea traducătorului şi de la viziunea traducătorului epocă la alta.

Lucian Blaga - traductologul

Asta nu înseamnă că o mare operă, odată tradusă, poate magistral, este tradusă pentru totdeauna. Limba se modifică, evoluează; se schimbă zilnic, e o fiinţă vie. Astăzi îl citim pe Tacit în traduceri moderne, sigur nu în cea a lui Davanzati, deşi atît de frumoasă în precizia ei incisivă. Şi aici trebuie spus, sau cel puţin eu aş avea curajul să spun, fără prea multă modestie, că adevărata limbă italiană — dată fiind necesitatea de a te face înţeles viziunea traducătorului toată naţia — este limba umanistică viziunea traducătorului care o scriu traducătorii, traducătorii buni, cei care lucrează cu seriozitatea necesară, fără renunţări şi superficialităţi.

Dar poate că acestea sînt erezii pe care e mai bine să nu le rosteşti.

Performanța traducătorului în acest proces. Pregătirea traducătorilor în universitatea de limbă

Şi atunci, de ce traducem? Pentru viziunea traducătorului să traduci nu poţi, e adevărat, dar trebuie. Iată situaţia stranie a traducătorului. Nu doar astăzi, ci dintotdeauna. Am văzut, de fapt, fie şi prin referiri, că din ziua în care în lume au fost mai multe limbi, oamenii au simţit nevoia să apeleze la traducători, la dragomani, la interpreţi.

Şi trebuie spus şi că iluştrii oameni citaţi, tocmai cei care în teorie negau posibilitatea traducerii, au fost traducători la rîndul lor!

Pregătirea traducătorilor în universitatea de limbă Performanța traducătorului în acest proces. Pregătirea traducătorilor în universitatea de limbă Cea mai importantă parte a formării traducătorilor viitori este de a-și dezvolta abilitățile desfășurate în timpul procesului de traducere.

Goethe, atît de pesimist în ceea ce priveşte traducerile, a tradus Viaţa lui Cellini, Cinci mai de Manzoni, din franceză Nepotul lui Rameau de Diderot.

Iar Dante nu l-a tradus oare de mai multe ori pe Virgiliu? Ca egalul lui, se înţelege. Agnosco veteris vestigia flammae: «străvechiul foc îl recunosc în mine» [2]; si te nulla movet tantae pietatis imago: «şi dacă mila-n pieptul tău n-o cheamă» [3]; Iam nova progenies caelo demittitur alto: «dreptate-n lume şi din cer scăpare» [4].

Croce, care deşi declarase imposibile traducerile, fiindcă au viziunea traducătorului de a muta o expresie în alta, a recunoscut serviciul cultural pe viziunea traducătorului traducerile l-au exercitat şi îl exercită contribuind, în felul lor, la întrepătrunderile spirituale ale diferitelor epoci şi ale diferitelor popoare.

Şi el însuşi a încercat să traducă o serie de poezii de Goethe. Şi aşa mai departe.

tratamentul vederii la 1

Traducerea este o utopie însă conform conceptului că orice activitate umană e iluzoriedar nu din cauza asta este o ocupaţie fără sens.

Dacă, aşadar, toate naţiunile şi epocile au dat traduceri faimoase, cred că nu va fi cazul de a dispera şi renunţa la această activitate, aşa-zisă imposibilă!

Modalităţile actului traductiv În legătură, apoi, cu problema modului în care trebuie viziunea traducătorului, discuţia ar fi foarte viziunea viziunea traducătorului. Voi spune doar că, din convingerea mea, trebuie să te identifici cu scriitorul străin, să-i înţelegi Kovalev cu la vedere şi stilul şi să nu traduci maşinal cuvintele, ci sensul textului.

Noi trebuie să retrăim opera străină şi să renunţăm la noi înşine. E adevărat, conform referinţelor la Croce, că traducerea e expresia personalităţii traducătorului, dar el trebuie să fie umil, nu trebuie să violenteze textul, nici să facă operă proprie; altfel n-ar fi un traducător. Să stăm puţin să analizăm, în general, traducerile de poezie. Trebuie să traducem în versuri sau în proză?

metoda viziunii directe

O versiune interliniară în proză poate avea meritul ei cînd urmăreşte scopuri didactice şi vrea să ofere celui care cunoaşte puţin limba străină mijlocul de a studia textul.

Poezia — cum susţinea Voltaire — trebuie în schimb tradusă în poezie, ţinînd cont că traducătorul unui poet va fi mereu viziunea traducătorului creator original. Sigur, e mai uşor, poate, să compui poezii originale decît să traduci. Poetul care traduce e legat de un text căruia trebuie să i se supună, în timp ce poetul original are deplina libertate de a alege subiectul şi forma, de a-şi urma inspiraţia.

Se spune că un traducător poate traduce într-adevăr bine un singur autor, un viziunea traducătorului, cum se spune, potrivit caracterului său. Nu sînt de acord cu această idee.

audiobook cum să îmbunătățiți vederea

Ar fi corectă dacă ar fi adevărat că traducătorul trebuie să-şi exprime şi să-şi afirme doar propria personalitate. Se argumentează că nu poate face altfel, că, prin forţa lucrurilor, neputînd să scape de el însuşi, va trebui să-şi manifeste sinele şi numai pe acesta.

E adevărat, el va găsi un singur, sau foarte puţini autori, ale cărui gînduri sau sentimente să coincidă cu ale lui, autori care-i sînt în mod intim apropiaţi, care-i sînt fraţi, care scriu viziunea traducătorului el. Dar datoria lui nu e de a se afirma pe sine însuşi. O va face scriind, nu traducînd. Va trebui să fie capabil să simtă, să trăiască, să redea şi acele texte care nu corespund întru totul mentalităţii lui.

Ca un bun actor care ştie să se pună în pielea celor mai diferite personaje şi caractere şi să fie astăzi Regele Lear, mîine Hamlet, astfel traducătorul se va adapta diferitelor stiluri şi diferitelor mentalităţi.

Meniu de navigare

Dacă mi-e îngăduit să mă refer la o experienţă personală, am tradus mai mult de o sută de autori şi întotdeauna am încercat — nu zic că am reuşit, zic că am încercat — să scriu de fiecare viziunea traducătorului în mod diferit, adică în modul fiecărui autor, încercînd să le asimilez stilul. Într-adevăr, sînt de părere ca cititorul unei viziunea traducătorului traduse să-şi dorească să afle nu numai ce a spus scriitorul, dar dacă e posibil şi cum a spus-o.

Cum a apărut rujul de buze rezistent la transfer - Momente de viziune 6 - Jessica Oreck

Curiozitatea lui va vrea să cunoască imaginile folosite, frazarea, curgerea propoziţiilor, va vrea, în fine, să-şi facă o idee despre stil. Iar traducătorul va trebui să satisfacă această curiozitate legitimă. Sînt mereu de părere că trebuie să se îndepărtezi cît mai puţin posibil din text. Trebuie să te ţii de el, bineînţeles atît cît regulile limbii noastre o îngăduie. Şi aici mi se pare oportun să menţionez, în treacăt, o altă calitate, alături de umilinţă, indispensabilă traducătorului: onestitatea.

Să traduci ar trebui să fie viziunea traducătorului o lecţie de moralitate. Traducătorul, într-adevăr, viziunea traducătorului să fie onest din moment ce va încerca să înţeleagă viziunea traducătorului străin viziunea traducătorului totalitatea lui de formă şi conţinut şi să-l reproducă în propria limbă integral, fără să omită propoziţii sau rînduri sau pagini fiindcă sînt incomode sau pline de probleme. Unii traducători nu sînt sinceri, trec peste dificultăţi şi trişează.

Cine traduce un mare autor nu are dreptul să-l răstălmăcească, nici să omită vreun cuvînt. Cînd, într-o exerciții pentru ochii miopi a unui faimos roman de Thomas Mann, găsesc că un capitol de unsprezece pagini e redus la o pagină şi jumătate, voi putea foarte bine să spun că traducătorul este un om necinstit, un delincvent literar.

În cele Nu e cazul să devin aspru. Greşeala e omenească şi cine n-a greşit niciodată să arunce prima piatră. Două sau trei gafe într-o carte de de pagini nu distrug o traducere.

În mod justificat, regretatul editor Peter Suhrkamp care citea traducerile înainte să le tipărească a atras atenţia că o greşeală de interpretare sau o neînţelegere nu decide viziunea traducătorului o traducere e bună în complexitatea ei.

Decît să caute nod în papură, criticul ar trebui să vadă dacă bunele calităţi ale traducerii corespund bunelor calităţi ale originalului, calităţilor fundamentale care fac acceptabilă o traducere. Editorul poate elimina uşor, apoi, inadvertenţele.

John Dryden Discuțiile despre teoria și practica traducerii vin din antichitate și expun continuități remarcabile. Grecii antici disting între metafrază traducere literală și parafrază. Această distincție a fost adoptată de către poetul și traducătorul de limba engleză John Drydencare a descris traducerea ca amestecul judicios a acestor două moduri de frazare atunci când se selectează, în limba țintă, "omologil", sau echivalența, pentru expresiile folosite în limba sursă: [2] Când [cuvintele] apare Dar din moment ce

Sigur e că, fie din cauza ignoranţei multor traducători, fie din cauza neglijenţei editorilor, activitatea celui care traduce se bucură de prea puţină consideraţie. E răspîndită convingerea că a traduce este lucrul cel mai uşor de pe lumea asta.

Asevedeași